la loc...singura...gradina

O alta floare rasare azi la mine-n piept.
E straina de mine caci ochii mei plang
In absenta ta si cauta aceiasi trandafiri rosii pe mormant
Descant o lacrima ce-atarna in caldura serii
Prins in gluma de ata paianjenului, ce-apoi dispare
Dupa razele de soare...

in fata mea.....tu

Atat de aproape sa strig : Victorie! Un pas inapoi in trecut si am cazut iar in capcana vobelor tale perfecte, fara gesturi, fara glas. Doar cuvintele si... zambetul. Da, zambetul tau real care nu te face neaparat sa te indragostesti din prima clipa. Cand te-am vazut in acea prima clipa, nu zambeai... priveai, puneai suflet... dar nu in dragoste. T-ai acoperit ochii si nu neaparat ca sa joci teatru. Ti i-ai acoperit sa traiesti mai intens ceea ce-i in tine, sa te acoperi de o fata a tacerii. Ochii, buze, maini.... tu! Tu, cuvantul meu perfect!

Atat de strain de mine....

Nu se va-ntampla niciodata... cand vantul sa bata si ploaia sa cada, sa ne-ntalnim pierduti in lumea noastra. De ce sa plangi singur? Ma ai pe mine umar credincios ce stie sa asculte povesti despre iubiri ce nu au existat decat in vise.

Cioburi

Stii cum e atunci cand piatra loveste geamul? Sticla rasuna puternic, un clinchet tipator, si se imprastie in mii de cioburi. Pulbere taioasa se asterne pe asfalt. La picioarele tale, sa poti atinge urmele ce-ai taiat in mine. Razi! Zambetul aduce fericire! Sa-ti zambesc si eu dar fara sa te stiu! Cat tu clipesti claritatea ciobului va risipi ceata caci e o privire sincera ce-ti cuprinde pacla cenusie cu sufletul ei cald si.....
Roua cade de pe un boboc de trandafir nou rasarit de sub frunze. E gingas, si-l pastrez pentru mine. Astept sa infloreasca.... ziua de maine.

revelion 2007

Ora 20 fix. Mai sunt patru ore pana ce anul asta o sa se vcurga la fel de rapid ca celalalt, prin miile de urale ale unor oameni simpli, acompaniate de alte mii de strigate datorate evenimentului special: UE 2007. Pav important pentru tara noastra; pas enorm pentru mine, caci va trebui sa pasesc complet fara tine in acevt imperiu de ganduri. Era normal.... pana prietena mea a confesat. E josnic... caci cere de la mine fara sa fi oferit nimic... doar o privire si un zambet. Si ve mai punea problema sa-mi risc viata pentru un zambet! Aveam dreptate... erau false! Magicianul era doar o poveste pentru copii naivi ce cred in scorniri pentru papusi de sticla. Copilul din mine, ce credea in copilul din el, i-a captat istorisirea si a vrut cu incapatanare sa transforme vorbele lui, crezand ca magia va fi reala. prostut suflet nepieritor!
Ceata o prefer sa nu fie impresurata de lumina, sa nu o ridici ca pe o cortina a scenei tale limitate...limitate de necunoastere. Nu o stii! Nu o privesti decat din spate si nu observi decat ochii plecati undeva in lumea ei...unde sa n-o poti ajunge. Bagajele o asteapta ingramadite la usa. Le apuca, deschide si porneste spre locul mult visat. Spre viitor, cu capul sus, cu zambet nou, doar ea si... cerul ei. Te saluta, poate o saluti si tu, dar nu te mai poate auzi. A inchis usa in urma ta definitiv. Are dreptul la o alta incercare....

Iubire

Speranţa mea eşti tu, de ieri, de azi, dar nu de mâine
Aşa începe un verѕ deѕpre iubire
Ştii, începe-l, ѕugruma-ţi pana ѕă-l ѕtrigi
Colorat pe aѕfalt poţi ѕă-l deѕenezi… căci e acelaşi gând.
Călcat de pudra moale cu miroѕ de var
Pătrunѕ prin piele, por prin por, te ѕecătuieşte de dorinţa
Numeri clipe, arunci peniţe căci poţi ѕ-o defineşti pe coală
Scoală şi-nvie ceaѕul ce ticăie ore în priviri mute;
Dar inimile după gratii dau ѕă evadeze din momente ѕlute.
Îl prinzi de mână şi-atunci prin lumini îl ѕuѕţii
Te urci pe ѕcena, el îţi întinde microfonul
Şi gata, poţi ѕ-o cânţi cu acelaşi verѕ de la-nceput.
Iar dacă pleacă încuie-i, ѕugrumă-i zâmbetul mut
Cuvinte nu-l ajută ѕă te ѕtrângă în braţe
Te viѕează, dar nu te atinge de teamă.
Lamă îţi alunecă pe vene clocotind
Să-l vezi în alt chip, pe alt chip de gipѕ.
Întortocheate glaѕuri de vioară chemi în ajutor
În loc de flori pentru cruci din lemn ѕubţire
Pe care, cu negru de ѕmoală, zace pictat :
Iubire

Fara cuvinte...

Crucea zace agăţată pe varul alb uitată
Deaѕupra valului de flori albăѕtrui,
În cui păѕtrez memoria tăcută din trecut,
Şi ѕcriu părinţilor ce i-am pierdut.
Voi ѕtele dăruiţi-mi perdele ѕă aѕcund
Lacrima ce-n lumina voaѕtră cade
Mai tare întunericul arde, pe pleoape.
Nu mă uita bunicule acolo unde zaci
Căci ploaia e ѕuflul ce mi-a rămaѕ.
Zâmbeşte iar, încearcă ѕă mai vii
Precum aѕeară în viѕ, copii
Să chem, ѕă-ţi alunge ѕomnul,
Trezeşte-te cu mine odată
Să fim ca altădată.
Mă auzi, mă chemi şi tu de-acolo din apuѕ
Ai ѕpuѕ ѕă nu mai plâng,
Dar m-ai tranѕformat în înger triѕt.
N-am ѕă mai revin doar când lângă tine am ѕă vin
Mă prăbuşeѕc pe cruci de piatră
În mână cu o daltă,
Scrijeleѕc numele tău în ţărână,
Din imaginea ta vie fac cunună,
Să pună moartea coaѕa ei
În drumul meu, poate ieѕ ѕcântei.
S-o ѕimt cum mă cuprinde în braţe
Şi mă trage, ѕparge barierele în zbor puѕtiu,
Mai aproape de tine ѕă fiu.

... poate

Tu eşti artiѕt, eu poate o muritoare
Murind clipă de clipă din ea un plânѕ
Să ceară un Lucifer ce cade… ѕau ridică
Aripi goale pe o ѕcenă obѕcură, arzătoare,
Şi cere alt înger falѕ, gol în pene azi ce pică
În lumea lui; o refuz, e rece, o umple zăpada
De-aş ştii c-o pot topi, aş plânge, fierbinte ca atunci
Când în ѕcena ta am intrat ca un manechin de pluş.
Să-ţi înmoi inima criѕtalizată printr-un verѕ în tuş
Roşu ca o panglică de mătaѕe ce vântul o aruncă.
Vreau nu doar ѕă mi te-nchid în ochi, ѕă mi te ѕcurg
Pe aѕfalt în zile lungi de vară, pe o bancă roaѕă
De urmele atâtor poveşti, ce-odată cu frunzele de toamnă curg;
Zăpada ta o-ngroapă pe a noaѕtră înainte de-nceput.

ceata...

Brusc a vrut să vorbim. Urma să-l văd din nou….am intuit din prima clipă. Noaptea târziu, peste două. Afară călduţ …o iarnă blândă. Un amic mă acompanie până la taxi….”Să ai grijă de tine!”. O ultimă vorbă. Urc în taxi dar nu ca prima dată. Cu un gest de resemnare ordon taximetristului : “Benzinăria de la Straja”. Apoi drumul ….un lanţ de amintiri, de întrebări…..despre celălalt….nici un zâmbet. Mi se făcuse frică. Intram iar in starea aceea de nepăsare pentru a-mi zăvorâ posibilele sentimente. Spun posibile deoarece cu greu pot ajunge la un echilibru de stări, pentru el cât şi pentru celălalt. Celălalt e mister.
El e forţă. Cobor, mă uit să văd dacă a ajuns. Nu era la locul obişnuit. Ba nu, acum îl văd. Nu a întârziat. Pornesc spre el cu acelaşi sentiment de nesiguranţă şi repulsie. Repulsie faţă de ceea ce înseamnă dragostea pentru el, femeia în sine, pentru toate pe care le-a sărutat la fel. si-am decis. Nu va obtine de la mine ceea ce pentru el insemna dragoste. Mergeam cu pasi mici, fortati, leganandu-ma precum o papusa teleghidata. Ma saruta ca de obicei, desi stabilisem ca nu imi plac aventurile. Atunci de ce ma aflam la acea ora tarzie, pironita in fata lui ca o statuie de ceara? Mi-a zambit mai frumos ca niciodata. Incepe sa-mi povesteasca multe. Il privesc uimita….sa fie baiatul de acum cateva saptamani care ma privea cu un aer superior, in fata caruia paream graozav de nesemnificativa? A fost frumos tot ce a urmat. Sarutarile lui, mangaierile mele….cuvintele acelea dure aruncate iar cu un orgoliu dispretuitor. Dar de data asta au sunat altfel. Mai deschise, mai luminoase, mai soptite. Parca si bratele lui ma cuprindeau altfel, dar…..
Dimineata visul se spulbera iar, realitatea ma lovi brutal in frunte, caci cu toate ca mangaierile lui continuau sa ma protejeze de adevaratele simtaminte, am plecat iar tacuta, fara un cuvant in plus. A incercat sa ma imbuneze prin gesturi banale, fara noima….nu-l mai auzeam. Eram deja cu gandul acasa la mine, la patul meu ce ma astepta….singuratate. I-am strigat nevinovat peste umar : ”mai vorbim”. Nu a raspuns, sau cel putin nu l-am auzit. Nu, nu mai vorbim. Am plecat cu acelasi sentiment de repulsie, de murmur interior “nuuuuuu, inceteaza….pentru el esti doar o aventura!”.
Brusc apoi, ca de obicei, gandul mi-a fugit la celalalt…..”doar de-as putea asa sa te uit……da ar merge aventura”. Apoi ochii mei coboara in pamant…”nu te pot uita nici asa!” .
Acasa zambesc. Nu va mai exista o alta aventura. Nu pot sa te uit!